După mulți ani, raliul Iaşului a fost reintrodus în programul de curse. Traseul parcurge munţii din sudul Iaşului, parţial pe pietriş, dar în general pe pământ bătătorit.  Per ansamblu alcătuiește un amestec frumos format din etape rapide şi segmente strâmte, pline de curbe. Acest lucru e valabil în special pe drumurile montane, presupunând că vremea este bună, adică uscată, iar drumurile nu se transformă în tobogane.

Pregătirea noastră

Ne-am adus maşina de antrenament la Iaşi în weekendul premergător raliului şi am început miercuri dimineaţa direct cu trainingul, pentru că la un raliu nou cele trei runde de antrenament sunt absolute necesare.

De data aceasta nu am avut nici o problemă, chiar şi vremea a fost de partea noastră, iar drumurile au rămas uscate, aşa că am reuşit să terminăm programul de training în timpul estimat.

Am început ziua ca lideri în grupa noastră, pentru că cei de pe primul loc au renunţat din cauza unor probleme tehnice şi nemaiprezentându-se la start.

Runda începe cu o PS de 4 km, "Hadimbu", care parcurge un vârf de munte pe un drum lat, pietros. Etapa montană de coborâre, rapidă şi cu multe curbe, necesită o atenţie sporită, pentru că o abatere de la linia ideală atent aleasă înseamnă, mai mult ca sigur, "decolarea" de pe traseu.  PS 5 "Cioca Boca" este, cu cei 16 km ai săi, cea mai lungă etapă a raliului.  PS începe cu o porţiune de câmpie, urmată de o urcare rapidă, dar plină de curbe, prin pădure.

În încheiere urmează un urcuş cu multe serpentine, curbe strâmte şi o etapă rapidă la sfârşit.

PS6 "Dobrovat" debutează pe un platou, ducând apoi pe o porţiune rapidă de-a lungul unei creste. Urmează o combinaţie de curbe rapide ce coboară în vale, şi o etapă de mare viteză, parcursă cu până la 180 km/h.  Pentru a reduce viteza a fost construită pe una din lungile drepte o şicană artificială, care trebuie ocolită, fără a o dărâma sau atinge.  Încheierea rundei o constituie PS "Poieni", PS 2 din ziua precedentă, dar în direcţie opusă, transformâdu-se astfel într-un urcuș ce trebuie parcurs în viteză, cu provocarea găsirii unei linii ideale. Numeroasele rampe şi combinaţiile rapide de curbe fac din această PS o veritabilă experienţă.  Deja la începutul primei PS a primei runde am constatat o slăbiciune incipientă a ambreiajului, care momentan nu reprezenta nici o problemă dar care ar fi putut, mai mult ca sigur, duce la una majora în timpul raliului sau chiar la un abandon.

Ne-am clasat după prima rundă, ca mai înainte, pe locul 1 în grupa noastră şi pe 9 în total. Am încercat, în pauza de service, printr-o aerisire a ambreiajului, să eliminăm problema sau cel puţin să împiedicăm o deteriorare mai puternică a acestuia.

Din păcate acţiunea nu a adus nici o îmbunătăţire şi a trebuit să începem să ne schimbăm stilul de condus şi să încercăm să protejăm ambreiajul. Asta a însemnat să schimbăm viteza din timp şi să nu accelerăm rapid până la frecvenţe de rotaţie ridicate. Pe PS 10 "Cioca Boca" în runda a doua, concentrarea asupra ambreiajului a dus în contextul unor combinaţii de curbe stânga-dreapta la o alunecare în şanţ.

Se pare că am pierdut, din cauza impactului brutal, apa de răcire, pentru că după numai câţiva metri temperatura apei a urcat la 100 grade Celsius şi motorul a cedat. A pornit din nou, dar nu mai aveam nici o propulsie! Am oprit şi am încercat să localizăm presupusele pagube cât mai repede posibil.

Din punct de vedere vizual, totul părea să fie în ordine, aşa că am reumplut pur şi simplu răcitorul cu apă şi am repornit maşina: motorul a pornit din nou, propulsia funcţiona şi noi puteam continua.

Am terminat PS cu 4 minute peste cel mai bun timp mediu; astfel am pierdut şi primul loc, dar n-am avut nici o pagubă vădită la autoturism şi am putut continua.

În service, înainte de ultima rundă am apelat la un remediu pentru a putea menţine în viaţă ambreiajul tot mai slăbit, pentru următoarele 4 probe: Coca Cola ca lipici împotriva alunecării.

A treia rundă s-a caracterizat printr-o manieră tactică de a conduce; primul loc nu-l mai puteam atinge cu ambreiajul deteriorat; al treilea plasat se afla la o distanţă sigură în urma noastră, aşa că singurul nostru scop era să terminăm cursa şi să ne asigurăm astfel punctele pentru campionat.  Ultima PS s-a transformat într-o probă de rezistenţă, fiindcă ambreiajul aluneca la fiecare accelerare şi era aproape imposibil să menţinem  autoturismul în viteză. Am reuşit să terminăm proba şi să ducem Evo-ul în service.  De acolo au mai fost încă vreo 400 m până la Parcul Ferme, care nu ne-au mai cauzat probleme.

Astfel am terminat raliul pe locul 2 în grupa noastră, ceea ce însemnă că în campionatul grupei H ne-am clasat pe 3, dintr-un total de 27 de participanţi în sezonul acesta.

Din păcate ne vedem nevoiţi să aducem în discuţie o faptă a clubului automobilistic FRAS care a permis participarea la raliu a unor competitori pe baza unei licenţe FIA. În concepţia FRAS, aceastei echipe îi este permisă participarea la raliu, dar nu şi la campionatul naţional, pentru care ar fi necesară o licenţă naţională. Această abordare pare însă îndoielnică, având în vedere faptul că echipa avea permisiunea de a se lansa în cursă, cât şi un număr de start în cadrul grupei H. Dacă licenţa internaţională pentru participarea la campionatul românesc nu ar fi valabilă, ar fi trebuit să segăsească o altă modalitate de participare, ca de exemplu pornirea acestei echipe înaintea celor ce participă la campionat sau încadrarea acesteia într-o grupă separată. O autorizaţie de participare într-o grupă a campionatului mondial implică acceptarea participării la campionat în sine. Dacă echipa internaţională nu va fi recunoscută, grupa H nu ar avea destui membrii pentru ca punctele noastre să fie recunoscute.

Am înaintat o notă de protest şi pornim de la ideea că hotărârea comisiei sportive va fi în concordanţă cu dispoziţiile internaţionale în domeniu şi că punctele noastre vor fi recunoscute.

Concluzie

Un raliu frumos, pe teren diversificat, cu etape multe şi rapide, dar şi provocatoare, trasee bogate în curbe. O etapă minunată pentru noi, terminată victorios, în ciuda problemelor tehnice.

Raliul din sezonul 2007 s-a terminat şi dorim să mulţumim pe această cale echipei noastre de la MIT Motors pentru încrederea acordată de-a lungul celor 10 etape; de amintit este în principal "reconstrucţia" Evo-ului după accidentul din Cluj din iunie.

Le mulţumim deasemenea sponsorilor noştrii UniCredit Leasing, CTE Trailers, Interior Resources, Asirom, Activ Asigurări, Impression, Langendorf şi Euromedia, fără al căror sprijin participarea la acest sezon şi reparaţia maşinii nu ar fi fost posibile.

BRK-Rallye Team